Mastile traditionale romanesti - ale cui sunt si ce facem cu ele?

Mastile traditionale romanesti se folosesc in cadrul unor ritualuri ale fertilitatii, ale chemarii ploii, vanatorii sau in dansuri ritualice si reprezinta personaje din mitologia populara si din folclor. Jocurile cu masti se desfasoara in anumite momente ale anului (Craciun, Anul Nou, Rusalii) sau cu ocazia unor evenimente definitorii pentru viata omului (nunta, moarte).

In Vrancea, la priveghiul mortului, oameni cu masti pe fata danseaza in curte, la lumina focului si in ritmul tobei, la ultima petrecere oferita celui care a trecut pragul dintre lumi.Doar barbatii sunt cei care se mascheaza si este interzisa divulgarea numelui celui mascat, obiceiuri derivate probabil din stravechile ritualuri de initiere.

Etnografii spun ca mastile erau folosite in satul romanesc la priveghiul mortului, numai al mortului batran care murise de moarte buna. Copiii sau sinucigasii nu erau privegheati. La priveghi apareau satenii cu masti pe fata si la lumina unui foc aprins in curtea mortului povesteau, sub acoperirea mastilor, pacatele lumesti ale decedatului. Daca era betiv, i se spunea defectul si la fel daca era afemeiat sau daca fusese om rau.

Mastile sunt ramasite ale unei lumi stranii, simbolice, care se pierde din ce in ce in lumea industrializata de astazi. Cea mai cunoscuta astazi este traditia mastilor de Craciun si Anul Nou, cand grupuri de oameni mascati inca mai ies pe ulite, intr-un ritual care, pe de-o parte, evoca inclestarea dintre viata si moarte, iar pe de alta parte simbolizeaza despartirea de anul care tocmai s-a incheiat.

Mastile sunt confectionate din diverse materiale si pot sa fie partial colorate. Cele mai utilizate unelte pentru confectionarea mastilor sunt cutitul, scoaba, foarfeca, ciocanul, tesla, sfredelul si clestele.

Departe de a fi nişte simple accesorii în cadrul unor activităţi ludice, măştile populare româneşti reprezintă cel mai fidel o lume fantastică, izvorâtă din gândirea societăţii tradiţionale româneşti. Personificând spirite ale strămoşilor, animale ale ecosistemului local sau animale fantastice, spirite ale vegetaţiei sau ale apei, măştile populare şi activităţile în care ele sunt implicate reprezintă un mod de viaţă ce se pierde în negura veacurilor, un mod de viaţă pe care gândirea omului modern nu-l mai poate înţelege.